Desi in Romania
manifestari ale genului liric dateaza inca din secolul XIX
cladirea Operei Romane este o constructie relativ noua (1953)
ridicata dupa planurile arhitectului Octav Doicescu. Are o
capacitate de 2200 locuri, deasemenea gazduieste la ultimul etaj
Muzeul Operei in care sunt expuse documente, fotografii, costume
ilustrand dezvoltarea acestui gen artistic in Romania. In fata
cladirii se afla statuia marelui muzician George Enescu, o
sculptura in bronz de Ion Jalea.
Parcul Cismigiu
Pe locul
actualului parc pe vremea lui Alexandru Ipsilanti se gasea o
mare balta, numita balta lui Dura negutatorul. Numele actual l-a
capatat de la mai marele peste cismele (cismigiu) care isi avea
casa in apropiere. In 1847 sub indrumarea peisagistului vienez
Carl F.W.Meyer au inceput lucrarile de amenajare, iar in anul
1854 a avut loc inaugurarea oficiala. Gradina impresioneaza si
astazi prin aranjamentele florale, colectia deosebita de
material dendrologic, aici gasindu-se unele exemplare declarate
arbori ocrotiti. Cismigiul nu este niciodata pustiu, vara fiind
cautat pentru racoare, vegetatie si lacul sau intesat cu barci
si care iarna devine un patinoar natural
Casa Poporului s-a construit pe fostul Dealul Spirii (dupa
numele unui renumit doctor din zona) in anii `80, cind a inceput
"urbanizarea " intregului cartier, la "indicatiile ctitorului de
geniu". Ridicata pe o colina artificiala, Casa Poporului are o
inaltime de 84m, (cuprinde 12 etaje) are o nota dominanta,
impunatoare, iar cu suprafata sa de 330.000 de metri patrati,
devine a doua cladire din lume dupa Pentagon. Aici a dorit
Ceausescu sa fie resedinta presidentiei, a comitetului central
al partidului comunist si al unor ministere. In forma de
piramida fara virf (au fost probate citeva cupole, idee la care
s-a renuntat) palatul cuprinde vaste holuri, coridoare lungi,
nenumarate sali imense, iar cea mai mare se numeste Sala Unirii,
cu o inaltime de 16 m si o suprafata de 2200 metrii patrati,
aici aflandu-se cel mai mare candelabru din cladire, cu o
greutate de trei tone si 7000 de becuri.
In
primavara anului 1936 ia fiinta Muzeul Satului Romanesc,
creatie colectiva a Scolii Sociologice Romane, infiintata si
condusa de profesorul Dimitrie Gusti. Cel care s-a gindit prima
oara la constituirea unei colectii de arta populara, a tipurilor
de gospodarii taranesti si-a prezentarii lor in expozitii, a
fost scriitorul Al. Odobescu cu mult timp in urma.
La deschiderea sa, muzeul cuprindea o suprafata de 5 ha si doar
30 de case taranesti, caracteristice diferitelor zone din tara.
La amplasarea lor, au luat parte oameni de cultura, specialisti,
1100 de muncitori de diferite meserii si 130 de mesteri populari
din satele locuintelor selectate. De-a lungul anilor, suprafata
muzeului a crescut pina la circa 15 ha, iar numarul de
constructii amplasate depaseste cifra de 300;din acestea peste 4
ha sint dotate cu tot necesarul unei gospodarii taranesti (ateliere,
constructii anexe, biserici, etc).
Cladirea Cercului Militar National a fost construita in
anul 1912 dupa planurile arhitectilor D. Maimarolu, V.
Stefanescu si E. Doneaud, fiind tributara stilului neoclasic
francez. Are interioare somptuoase care au gazduit de-a lungul
timpului baluri, reuniuni si, in zilele noastre, expozitii de
pictura, sculptura lansari de carte, etc. Desi locul acesta are
o istorie interesanta putina lume o cunoaste. Primul indiciu
este fantana din fata Cercului Militar National care se numeste
Sarindar, dupa numele bisericii ctitorita probabil de Matei
Basarab, mult mai tarziu, pe la sfarsitul secolului XVIII-lea
era vestita pentru icoana Fecioarei, facatoare de minuni.
Reconstruita de mai multe ori, biserica a fost afectata grav de
cutremurul de la 1838, ruinandu-se apoi incet, incet.
�n
vechiul t�rg al Bucurestilor, �ncep�nd de pe la 1700, au existat
c�teva zeci de hanuri, unul mai pitoresc dec�t altul, ce au
cunoscut o adevarata epoca de glorie, timp de aproape doua
veacuri. Dupa originea ori starea sociala a ctitorului si dupa
specificul acestor asezaminte comerciale, hanurile bucurestene
de altadata au fost numite "domnesti", "m�nastiresti" sau "bisericesti",
"boieresti" si "negutatoresti", desi toate aveau aceeasi menire
economica, �n cuprinsul vechiului t�rg. �n cea din urma
categorie istoricii au asezat si "Hanul lui Manuc", de departe
una dintre cele mai faimoase constructii de acest gen din
Valahia, nu numai datorita dimensiunilor sale impunatoare, ci si
prin figura ctitorului sau, legendarul "Manuc Bey". Iata, pe
scurt, povestea controversatului personaj istoric si a hanului
care �i poarta numele p�na �n ziua de astazi.
CEC-ul ca institutie a fost infiintat in anul 1864 printr-o lege
initiata de catre Alexandru Ioan Cuza. La inceput a functionat
in diverse imobile, dupa care in anul 1875 s-a inceput
construirea unui sediu propriu. Pe locul in care se afla azi
CEC-ul se gasea atunci biserica Sf. Ioan cel Mare care a fost
demolata pentru a face loc primei constructii. CEC-ul se
dezvolta rapid astfel incat vechiul sediu devine neincapator,
astfel se hotareste demolarea vechiului sediu si pe acelasi loc
s-a inceput constructia actualului sediu, dupa planurile
arhitectului francez Paul Gottereau. Inceputul lucrarilor a fost
marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897
printre participanti numarandu-se familia regala, membri ai
guvernului, membri din consiliul de administratie CEC, arh. Paul
Gottereau. Constructia a fost terminata in anul 1900 si de
atunci CEC-ul a functionat in aceasta cladire fara a se face
alte modificari notabile.
C.
Esarcu, V.A Ureche si N. Kretulescu au infiintat in 1865
institutia Ateneul Roman cu scopul "inzestrarii poporului
cu cunostinte folositoare". Pentru a strange banii necesari
pentru constructia cladirii s-a apelat la colecta publica avand
motto-ul "Dati un leu pentru Ateneu". In 1886 a inceput
constructia dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron
si a fost inaugurata la 14 februarie 1888. Aici isi are sediul
Filarmonica "G. Enescu" si tot aici au evoluat unii dintre cei
mai de seama dirijori si solisti interpreti ai veacului XX:
Erich Kleiber, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Herbert von
Karajan, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Yehudi
Menuhin.
Arcul de triumf a fost inaltat in
anul 1922 din lemn si stuc, in cinstea proclamarii Unirii,
dupa izbinda armatelor romane in primul razboi mondial, arc
ce va fi inlocuit cu unul de piatra, opera arhitectului
Petre Antonescu, intre anii 1935-1936.
Fatada sudica este frumos impodobita cu doua medalioane in
bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al
reginei Maria, care le inlocuiesc pe cele originale,
distruse de regimul comunist, dupa anii `80. In locul lor au
fost aplicate doua mari flori de piatra, care au fost date
jos, dupa 1989, iar chipurile regale si-au reluat locul
Apartamente de inchiriat pe termen
scurt in zona centrala in Bucuresti, cazare in apartamente si
garsoniere de lux sau standard-mobilate modern, complet utilate,
transport de si la aeroport; apartamente in regim hotelier in
Bucuresti, servicii de cazare la standarde occidentale in Bucuresti
